Șinca Nouă este o comună cu un suflet aparte, născută din inimile unui mic grup de  români pentru care dragostea de neam și credința strămoșească au fost mai presus de avere,casă, pământ, pe care le-au părasit într-o noapte pentru a nu ajunge cătane la străini și obligați să renunțe la propria lor credință.  Fie ca gestul lor să trezească în noi și urmașii noștri aceași mândrie și demnitate de a fii ceea ce Dumnezeu ne-a lăsat să fim pe acest pământ: români și creștini. 

Comuna noastră    
                    
Comuna noastră, Șinca Nouă
E un buchet de flori stropit cu rouă.
De lumină scântei aprinse și curate
Gingașe ființe, împreună adunate.

Când îl privești, ca un magnet el te atrage
Dar când să-l iei în brațe, mâna ți se retrage.
Căci străjuit este de mândri trandafiri,
Care de-ale unora necunoscuți ciudate firi
Departe îl țin cu ai lor spini, semețe-mpotriviri
Ce apără buchetul de a străinului răuvoitoare făptuiri.

Acesta poate să se bucure de al său parfum îmbietor,
Însă de el, să se apropie, nu are voie prea ușor.
Căci orice frumusețe-n lumea aceasta este fragilă
Și trebuie s-o aperi cu dragoste și jertfa ta umilă.

Buchetul, simfonie a florilor, mereu are ceva de oferit,
O bucurie tainică, din al credinței strămoșesc izvor ea s-a ivit.
O pace din a sa natură îți inundă simțurile,
Iar oamenilor ce-l privesc  le luminează chipurile.

El s-a născut din a străbunilor sfințită jertfă,
Ce slugi n-au vrut să fie la a străinilor împărăteasă,
Să-și vândă țara și sufletul după a lor  ofertă,
Orbiți de-arginți în noaptea asta-ntunecoasă.

La început au fost puține flori, doar câteva,
Ce-au vrut să își păstreze nealterate soiul și sămânța,
Și ca un germene de păpădie liber zburând prin aerul înmiresmat,
La zece kilometri depărtare, în pământ ardelenesc s-au înrădăcinat.

Și pe această rădăcină sănătoasă
A apărut în veac comuna noastră.
De-atunci buchetul crește tot mereu
Cu mii de flori, strălucitor și mândru curcubeu.

În viitorul ei se-ntrezărește minunată tainică poveste
Atâta vreme cât biserica și primăria una este
În slujba Celui Prea Înalt  și al neamului iubit ideal,
O comună îndrăgostită de sfântul nostru din Ardeal.             

Ovidiu Harbădă